1980 - 1989

După două decenii în care nu a rupt gura târgului, apar semnele că avea să se nască o echipă de aur. Sătul de succese sporadice, comandantul clubului Ion Aurel decide să-l aducă în club pe fostul golgeter din perioada de glorie a CCA-ului, Ion Alecsandrescu. Din 1962, după retragere, Alecsandrescu a ocupat funcţia de secretar general al Federaţiei Române de Fotbal şi a acceptat să devină vicepreşedintele secţiei de fotbal, în 1981.


După un nou sezon mediocru, Alecsandrescu a fost avansat preşedintele secţiei de fotbal, unde a stat 14 ani. Pe lângă deja consacraţii Fane Iovan, Tudorel Stoica şi Anghel Iordănescu, tinerii Balint şi Majearu, Alecsandrescu i-a transferat pe Belodedici şi Duckadam. După încă un titlu ratat, Alecsandrescu îi aduce, printre alţii, pe Marius Lăcătuş şi Victor Piţurcă, dar şi un nou antrenor, în fapt, o cunoştinţă mai veche, Emerich Jenei. Steaua termină campionatul 1983-1984 pe locul doi, la doar două puncte în spatele lui Dinamo. Faţă de precedentele două sezoane, în care terminase pe cinci şi şase, locul 2 era un real progres.


Totuși, se decide schimbarea lui Jenei cu Florin Halagian, precum și transferurile lui Stângaciu, Bumbescu, Bărbulescu, Radu II. Halagian insistă pe lângă Boloni și, după zece tentative, îl convinge pe acesta să semneze cu Steaua. Halagian nu a reușit să stăpânească vestiarul și nici să gestioneze relația cu Marius Lăcătuș, iar după un 0-0 la Târgu Mureș, cel poreclit “Armeanul” a fost înlocuit cu Emerich Jenei. La final, Steaua a adus titlul în Ghencea, a eliminat-o pe Dinamo în semifinalele Cupei după un năucitor 5-0 și, în ultimul act, s-a impus în fața Universității Craiova.


Și a venit minunea de la Sevilla, în care Duckadam și ale sale parade au redus la tăcere o întreagă Europă, iar Balint și Lăcătuș au pus cireașa pe tort într-o seară de 7 mai de neuitat: 2-0 în fața Barcelonei. Jenei a plecat la națională, în locul lui Mircea Lucescu, iar locul lăsat vacant a fost preluat de Anghel Iordănescu.



Hagi a făcut și el pasul către Steaua, iar din stângul său de aur a plecat golul din Supercupa Europei, cu Dinamo Kiev. A mai urmat o semifinală și o finală de Cupa Campionilor Europeni.



Pe plan intern, Dinamo nu a putut să-i țină piept Stelei. Militarii au câștigat patru titluri și două Cupe ale României și două titluri de golgeteri (Iordănescu și Victor Pițurcă).

În finala Cupei României din sezonul 1987-1988, arbitrul de casă al lui Dinamo, George Ionescu, a anulat un gol marcat de Balint, în minutul 89, la scorul de 1-1. În urma acestei decizii, Steaua a părăsit terenul, iar Biroul Federal a decis ca Steaua să primească trofeu. După Revoluție, conducerea clubului Steaua a renunțat la trofeu.



Așadar: Cupa Campionilor, Supercupa Europei, cinci titluri de campioană și patru Cupe ale României, două titluri de golgeter reprezintă cea mai glorioasă perioadă din întreaga istorie a Stelei, dar și a fotbalului românesc.